Sint eu: „zoltybogata”!

Ma numesc EGYED PETRU, nascut 28.12.1974. Sufar de DISTROFIE MUSCULARA PROGRESIVA CONGENITALA si multe altele, REUMATISM am dureri ingrozitoare cind se schimba vremea, am probleme si cu FICATUL de cind am avut HEPATITA, de multe ori imi este foarte rau de la mincare, ar trebui sa tzin regim, dar nu-mi permit.

POVESTEA MEA

M-am nascut in 28.12.1974, la virsta de 9 luni, cind incepeam sa merg pe picioare m-am inbolnavit de APRINDERE DE PLAMINI si dintr-o injectzie gresita a inceput calvarul vietzi mele. Am fost la o gramada de medici la vremea aceia, dar nimic.

La 7 ani, parintzii m-au dus la SCOALA AJUTATOARE NR.9 din LOCALITATEA JUCU, JUD. CLUJ, clasa 1, dupa doua trimestre de scoala mi-a decedat una din surorile gemene si la chiteva luni de zile MAMA de CANCER LA CREIER, am ramas orfani 3 copii, eu 7 ani, fratele meu 4 ani si sora noastra 9 luni. Pe mine si fratele meu ANDREI ne-a luat BUNICII din partea MAMEI sa ne creasca si pe sora noastra ANA-MARIA a crescut-o o sora de a MAMEI, pe tata nu l-a interesat de noi, el avea alte preocupari, femeile astea contau pt. tata nu noi. Urmatorul an scolar am inceput tot din clasa 1 la JUCU.

La JUCU a fost foarte, foarte greu mai ales IARNA, am rabdat foarte mult frig si foame si uneori si bataie de la TOVARASI PROFESORI, copii mai mari si de la BRANCADERI, pt. ca eram TIRITOR, si nu puteam sa merg in patru labe distantze mari, ca sa nu trebuiasca sa ne care iei in spate, de multe ori mi-am dat felul 3 la alt baiat mai sanatos ca sa ma care in spate si mai scapam de bataie. IARNA era foarte frig in dormitor, dadeau putzina caldura, doar SINBATA seara cind faceam baie totzi copii din scoala  (o data pe saptamina). Cu mincarea era la fel foarte putzina, doar la amiaza ne mai saturam, in rest eram tot flaminzi. In tinpul scolii eram la scoala si in vacantze eram la BUNICI. In vara anului 1986, BUNICII s-au inbolnavit. BUNICA a paralizat la pat si nu mai putea sa aiba grija de noi, si ne-a dat inapoi la tata, care intre timp s-a recasatorit cu o femeie cu 3 copii, stateam doar in vacantza la tata si acolo la tata a fost foarte rau, stitzi ce greu e cu mama vitrega si nici sa nu potzi umbla?? Unii poate stiu, dar ce-i mai multzi habar nu au.

In 1987 au venit niste DOCTORI de la Cluj sa ne consulte pe totzi copiii de la scoala (asa credeam noi, dar iei cautau cobai pt. experimente, m-am convins mai tirziu de asta). Unul dintre DOCTORI, dupa ce m-a consultat, ma intreaba pe mine, vrei sa mergi pe picioare? (era visul meu sa pot sa merg, sa nu ma mai rog de nimeni) i-am raspuns DAA. Acelas lucru i-a intrebat si pe altzi am aflat mai tirziu. Eram in clasa a 5 a. Mi-a spus DOCTORUL, ca sa-i zic la tata sa ma duca in vacantza la SPITALUL DE RECUPERARI DIN CLUJ. De-abia asteptam sa vina vacantza ca sa merg la spital sa ma vindec sa fiu sanatos ca altzi copii. A venit vacantza, a venit tata dupa mine, i-am spus ce a spus DOCTORUL ala, s-a dus la tovarasul director l-a intrebat despre ce i-am spus eu, directorul i-a spus ca am sanse sa pot unbla si sa ma duca la la SPITALUL DE RECUPERARI, zis si facut.

M-a dus la spital si am fost internat la DOCTOR VASILESCU DANA, acolo a inceput alt calvar pt. mine. Eu nu puteam sa-mi indrept picioarele de la genunchi, mi-au pus greutatzi legate de picioare pe scripet, ma dureau picioarele ingrozitor de tare, toata ziua plingeam de durerile ce le aveam la picioare noaptea ma lasau sa dorm si eu . Am plins foarte mult acolo mi-au sacat lacrimile. Dupa un tinp daca au vazut ca nu mi se intind picioarele, au mai adus si doi saculetzi cu nisip si mi le puneau pe genunchi, durerile erau si mai grele, asa m-au chinuit vreo 3 luni de zile, ma mincau picioarele ca m-au facut pe picioare cu ceva material era tifon cauciucat, in 3 luni nu am facut baie nici o data, ma minca tot corpul si mai ales picioarele, ma scarpinam cu furculitza unde ajungeam eram tot rana pe picioare.

Intr-o dimineatza, cind nu mai puteam, i-am spus la o asistenta ce am la picioare, s-a uitat si au venit si mi-au taiat alea jos de pe picioare. Am putut face baie, in sfirsit, am stat mai mult de doua ore in apa, aveam voie sa ies afara, sa ma plinb prin spital, eram bucuros ca eram liber, intr-un fel spus.

Bucuria asta nu a durat prea mult, pt. ca doamna doctor a decis ca eu trebuiesc OPERAT la piciorul drept prima data. Imi era frica da operatzie, si am aflat ca daca ai seara temperatura 37 de grade nu te opereaza a doua zi, ceva bani aveam si mincam inghetzata rece (polar, asa era atuncea era in hirtie, era cea mai ieftina) in fiecare zi mincam 2-3 inghetzatzi si asa am aminat o perioada operatzia, dar s-au terminat si bani si nu am scapat de operatzie (de ce tzi-e frica nu scapi).

Prima data mi-a facut doua operatzii la tendoane si dupa doua saptamini inca una linga genunchi in total 3 operatzi. In sfirsit, piciorul meu era drept, am stat doua luni cu ghips. Chind au luat jos ghips-ul ma durea piciorul chind incercam sa-l indoi foarte tare, am facut recuperare, dar nici un rezultat favarabil. Inainte de revelion 1987-1988 m-au lasat acasa. Dupa doua luni am mers inapoi la spital, dar doctoritza ne-a spus ca nu are paturi libere si multe minciuni, eu intre timp am ajuns si mai rau de chit eram inainte, nu mai puteam sa merg nici in patru labe. S-a spulberat visul meu de a merge (asteptzi bine si primesti mai rau). In toamna anului 1988, tata m-a dus inapoi la JUCU primul trimestru, si in al doilea trimestru directorul scoli i-a spus ca deageaba mai fac scoala, ca meserie tot n-am sa pot invatza. Tata s-a sfatuit cu nevasta lui si au hotarit ca sa ma scoata de la scoala, si nu mai trebuia sa plateasca alocatzia mea la stat asa ramineau lui. Eu m-am bucurat foarte mult ca nu mai trebuiam sa merg la DOFTANA (asa-i spuneam noi la scoala de la JUCU).

Cu timpul tata s-a dus cu alta femeie si m-a lasat in grija lui fratele meu, am pierdut toate puterile mele, in prezent de-abia mai ridic lingura pina la gura sa minc, obosesc foarte repede si stiu ca vin si zile mai grele, si ma intreb, DOAMNE, cu ce am gresit eu asa mult?? ca sa sufar asa mult, sa nu am si eu vreo bucurie chit de mica, chind am sperantza de mai bine, atunci e mai rau.

Eu locuiesc in loc. BOGATA JUD. CLUJ, intr-o casa rea, care e toata crapata si foarte posibil sa se darime in chitziva ani. Are mare nevoie de reconsolidare, peretzi sint foarte slabi din cauza crapaturilor, iarna este foarte greu, eu sint foarte sensibil la frig, mi-e frig tot timpul, vara este bine pt. mine. Eu locuiesc cu fratele meu, este insotzitorul meu, el are grija de mine îi este si lui foarte greu, eu sint in gradul 1, nu pot face nimic fara ajutorul lui.

Venitul nostru este de 800 ron pe luna, uneori mai merge fratele meu la lucru cu ziua si atunci stau singur in casa, 12-13 ore, pina vine el acasa, e foarte greu pt. mine, dar nu am de ales. Din cauza bolii de care sufar, obosesc foarte repede, pina eu maninc mi se raceste mincarea in farfurie. Din cauza REUMATISMULUI, chind se schimba vremea am dureri ingrozitoare, in general am tot timpul dureri, dar chind se shimba vremea este foarte rau, uneori imi doresc sa mor, k sa scap de atitea dureri

Am nevoie de tratament, pe zi ce trece imi este tot mai rau si vin zile tot mai grele, de asta sint foarte sigur.

Sperante de mai bine, nu prea mai am.