Sănătatea, ce-a mai de preţ avere

Sall, azi aş vrea să vă gîndiţi puţin la ce veţi citi în rîndurile de mai jos voi ce-i ce sînteţi sănătoşi şi nu aveţi probleme. Aş vrea să vă imaginaţi (ştiu că e foarte greu şi nici nu vreţi să vă gîndiţi la aşa ceva, dar….)  cum vaţi descurca? cum aţi putea trăi aşa, fără ajutorul celor din jur? dar dacă nu ai avea pe nimeni, Mamă, Tată, Frate sa-u Soră? Cîţi dintre voi aţi vrea să trăiţi într-o situaţie de asta?

Te-ai simtit vreodata atat de rau incat sa nu te poti ridica sa bei un pahar cu apa? Stii cum e sa te doara spatele si sa nu te poti apleca sa iti legi sireturile? Ai stat vreodata cu picioru/mana in ghips? Ei, astea sunt doar cateva exemple de imobilizari TRECATOARE… imagineaza-ti cum e sa nu poti sa faci anumite miscari niciodata de unu singur! Pentru a bea un simplu pahar cu apa unii au nevoie de ajutor, pentru a duce furculita la gura unii au nevoie de ajutor, pentru a se duce 1 metru mai incolo unii au nevoie de ajutor, pentru a se intoarce de pe o parte pe alta unii au nevoie de ajutor… si totusi guvernu ii lasa fara insotitori!  Sursa Dincolo de Bariere

Gîndiţi-vă, aş vrea să-mi trimiteţi nişte păreri la întrebările mele de mai sus şi încercaţi să ne ajutaţi, poate vă ajutaţi şi pe voi înşivă. Puteţi ajuta la semnarea aceste-i Petiţi . Multă sănătate

http://vreausalupt.wordpress.com/

http://dumuraru.wordpress.com/

http://limitelesperantei.blogspot.com/

Oare eu nu aş fi vrut să fiu sănătos??

Sall,  azi sînt supărat,  am primit o veste foarte, foarte rea cred că de la începutul lunii viitoare rămîn fără însoţitor pe o perioadă de cel puţin un an de zile, mai egzact, Andrei este trimis în somaj. Aşa au hotărît ce-i de la Primărie pt că nu au fonduri, vechea poveste. Şi nu-i sigur nici că îl mai reangajează după un an de somaj. Deci practic în perioada asta trebuie să mă descurc singur, să mă pun singur în pat, să merg singur la baie, să îmi fac singur de mîncare şi foarte multe altele şi să devin sănătos peste noapte, oare eu nu aş fi vrut să fiu sănătos?? să nu mai fie nevoie de toate astea, am două variante;

1. Să fac cum zice Guvernul aici sau

2.Să ne descurcăm cum putem

Am mai zis eu de cîteva ori că statul de abia aşteaptă să scape de noi, persoanele cu handicap. De ceva vreme încearcă să ne facă viaţa tot mai grea poate, poate mai reuşeşte să ne mai rărească. Ştie că noi nu putem face o grevă generală, nu putem ieşi în stradă să ne strigăm necazurile şi durerile. Ce-i ce ne reprezintă nici iei nu se stresează prea tare pt noi, iei trăiesc bine. În ritmul ăsta îşi îndeplinesc obiectivele lor şi noi ne ducem rînd pe rînd cîte unu-l, asta doresc guvernanţi noştri, iei nu se gîndesc că pot ajunge şi iei la fel ca noi să supraveţuiască cu 293 ron pe lună. Dar noi ne încăpăţînăm să supraveţiuim şi asta îi enervează şi mai tare şi vin cu tot felu de idei care ne fac viaţa din ce în ce mai grea. Parcă nu mai aşa poate ieşi ţara din criză!! multă sănătate