Am fost şi Anul ăsta la Luminaţie

Sall, la noi în fiecare an de 1 Noiembrie, este Luminaţia, ziua pomenirii morţilor. În această zi toată lumea merge la cimitir cu flori, coroniţe şi lumînări, aşa sînt pomeniţi ce-i care nu mai sînt printre noi. În fiecare an mergem şi noi la cimitir să aprindem o lumînare la mormintele celor dragi care sa-u dus în cealaltă lume unde poate e mai bine ca aici (asta nu ştim sigur😀 ). Avem pe Mama, o surioară, Bunici care ne-au crescut pînă la o anumită vîrstă şi un Unchi.

Strada Cimitirului
Strada Cimitirului

În ani trecuţi mergeam după ce se întuneca, este mai frumos dar şi foarte frig. Anul ăsta am hotărît să merg ziua şi să văd cum este, mai ales că ştiam că

Drumul
Drumul

drumul este plin de pietricele, ma scuturat de nu mai am cuvinte de laudă celor care au avut această ideie😀 .

Trotuar
Trotuar

Am dat şi de puţin trotuar, bucuria a ţinut cîţi-va metri, nu mult şi atrebuit să merg pe unde am putut😀 .Eu mergeam cu viteza Melcului turbat şi mă scutura de numai puteam, dar a trebuit să fac şi eu un sacrificiu, nu?😀Eram pe la mijlocul drumului.

Poarta Cimitirului din Bogata
Poarta Cimitirului din Bogata

Victoriiiie. Cumva cu greu am reuşit să ajung în poarta Cimitirului, aici mai era anul trecut😀 ,acum nici poveşti de poartă sa-u gard, sa-u dus şi ele undeva într-un loc fără de întoarcere😀 .Multă lume şi maşini, flori şi lumînări, o grămadă de copii.La Ortodocşi vine Preotul şi ţine o sluşbă de pomenire în Cimitir a Morţiilor, dacă am înţeles bine un fel de Parastas, cu colaci şi vin în amintirea Morţilor.

Mama şi sora
Mama şi sora

Aici am venit şi eu să aprind cîte-o lumînare la Mama şi sora noastră şi să punem o floare. De amintit nu-mi amintesc aproape nimic de Mama, eram mic cînd sa dus şi aveam mare nevoie de Mama, mai ales eu. Multă sănătate

Un gând despre “Am fost şi Anul ăsta la Luminaţie

  1. Eu obişnuiesc să merg la cimitir, să-mi plec fruntea la mormintele părinţilor şi bunicilor (paterni) şi a altor rude, cu câteva zile înainte ori după „spectacol”. Nu ţin, neapărat, să fiu văzut pe-acolo. Doar, le aduc un omagiu celor de care îmi este tare dor.
    De regulă, mergem împreună, ocolind mult, şi stăm la morminte, preţ de … o lumânare. În timpul minutelor mele de reculegere, Ulise stă nemişcat, ca o statuetă. parcă ar înţelege rostul prezenţei noastre în cimitir.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s